A uita...

Nu exista a uita... exista acceptare, liniste, pace, calm, renuntare. Dar toate astea numai in constienta propriei valori. Realizezi ca nu merita sa uiti... nu iti „permiti” sa uiti... daca vei repeta aceleasi greseli? The eternal sunshine of the spotless mind- chiar daca apesi pe buton si uiti- conexiunea nu se uita ....

Poate nici nu vrem sa uitam complet... vrem sa uitam ceea ce ne face sa ne simtim vinovati.

Imaginile raman. Se micsoreaza din ce in ce mai mult, devin cat un punct... dar sunt la fel de concentrate. Amintirile zac in cutiute, se pastreaza. Daca am inchis cutiuta sau nu nici eu nu mai stiu.

It’s not over till it’s over. Dar cine stie cand s-a terminat? De multe ori noi punem punct dar nu e real. Nu sta in puterea noastra cand se termina. Ne prefacem ca suntem tari, credem ca trecem mai departe dar noi stam in aceeasi problema. Norocul meu e ca nu am vreo problema reala... nu vreau sa uit ca ma doare stomacul de foame sau ca traiesc in vreun razboi rece. Prostia apare cand vrei sa uiti lucruri frumoase... :)

Copacii au inflorit. Se pare ca ei nu sunt asa de sensibili. Asa si in viata; merita sa infloresti si sa cresti chiar daca e frig si vant. Nu te poti opri. Starile mele treceau de la bine, la rau, la mai rau si asta pentru ca al meu corp ceda.. si psihicul cu el. Dar cand se face soare in minte se face si afara.

Nu am ce uita se pare. Am nevoie doar de putina ordine in viata;putina curatenie.