martes, 24 de mayo de 2011

Uneori ma intreb de ce este atat de greu sa te intelegi cu oamenii??
La serviciu, la casa de bilete,la supermarket,la benzinarie... pare ca pretutindeni oamenii si-au pierdut obiectivitatea.Efectiv nu poti avea o discutie obiectiva si cinsitita cu ei.

Nu inteleg de ce acesti oamenii sunt atat de suparati pe viata,atat de mult incat arunca cuvinte fara sa gandesca ca pot rani persoanele din jurul lor.
Sunt parca prea multi oameni suparati ,nu credeti?

Partial pot intelege, se intampla multe lucruri in tara, destule nedreptati : inchiderea spitalelor ,taierea salariilor si a pensiilor..... Chiar daca acestea nu ne afecteaza direct, ne afecteaza indirect ,insa oricat de mult m-as gandi nu inteleg de ce oamenii isi varsa frustrarea si se supara pe persoane care nu au absolut nici o legatura cu viata lor..??

Azi m-am saturat de acesti oamenii care nu stiu sa se comporte.Care,in loc sa iasa din starea de suparare si sa vada partea pozitiva a lucrurilor, se afunda tot mai mult cautand vinovati acolo unde nu sunt.
Oamenii acestia parca devin tot mai nervosi,nepoliticosi ....tristi.

Sunt atat de multe lucruri de care ne putem bucura, cel mai important e ca ajung acasa si imi dau seama ca am lucruri care ma fac fericita fara sa depun nici un efort : familia mea, Lara,prietenii (putini dar adevarati) ,cartile mele, muzica mea si o multime de lucruri marunte, nu foarte mari si nici foarte scumpe,dar chiar si asa sunt putinele lucruri care ma fac fericita :=)


Puedes ser solamente una persona para el mundo, pero para una persona tú eres el mundo. (Poti fi doar o persoana pentru lume, dar pentru o persoana tu vei fi lumea )

lunes, 18 de abril de 2011

A uita...


Nu exista a uita... exista acceptare, liniste, pace, calm, renuntare. Dar toate astea numai in constienta propriei valori. Realizezi ca nu merita sa uiti... nu iti „permiti” sa uiti... daca vei repeta aceleasi greseli? The eternal sunshine of the spotless mind- chiar daca apesi pe buton si uiti- conexiunea nu se uita ....


Poate nici nu vrem sa uitam complet... vrem sa uitam ceea ce ne face sa ne simtim vinovati.

Imaginile raman. Se micsoreaza din ce in ce mai mult, devin cat un punct... dar sunt la fel de concentrate. Amintirile zac in cutiute, se pastreaza. Daca am inchis cutiuta sau nu nici eu nu mai stiu.

It’s not over till it’s over. Dar cine stie cand s-a terminat? De multe ori noi punem punct dar nu e real. Nu sta in puterea noastra cand se termina. Ne prefacem ca suntem tari, credem ca trecem mai departe dar noi stam in aceeasi problema. Norocul meu e ca nu am vreo problema reala... nu vreau sa uit ca ma doare stomacul de foame sau ca traiesc in vreun razboi rece. Prostia apare cand vrei sa uiti lucruri frumoase... :)

Copacii au inflorit. Se pare ca ei nu sunt asa de sensibili. Asa si in viata; merita sa infloresti si sa cresti chiar daca e frig si vant. Nu te poti opri. Starile mele treceau de la bine, la rau, la mai rau si asta pentru ca al meu corp ceda.. si psihicul cu el. Dar cand se face soare in minte se face si afara.

Nu am ce uita se pare. Am nevoie doar de putina ordine in viata;putina curatenie.